Andaluzia – informații practice
Pentru că am primit mai multe întrebări privind detaliile practice ale vacanței recente în Andaluzia și pentru că am văzut că această destinație a fost foarte populară printre prietenii și cunoscuții mei în această vară, m-am gândit să vă fac un scurt rezumat aici.
Vacanța s-a desfășurat la sfârșitul lui iunie – începutul lui iulie 2019 și a durat 10 zile. Am zburat de la Cluj la Malaga cu Wizz Air și am dorit să îmbinăm utilul cu plăcutul, așa că am optat pentru cinci zile pe malul Mediteranei, urmate de trei zile la Granada, lăsând o zi tampon pentru călătoria la Granada și o scurtă adaptare la mediul citadin.
După experiența de anul trecut de la Lisabona, am început să prefer apartamentele pentru turiști hotelurilor. Din punctul meu de vedere sunt mai confortabile, întrucât ai toate utilitățile, și în plus, te introduc mult mai bine în atmosfera locului, pentru că de obicei sunt situate în cartiere și clădiri în care locuiesc și localnicii. Așa că am apelat la Homelidays și am închiriat două apartamente, unul la Granada și unul pe țărm, între Malaga și Marbella, într-o mică localitate (ceva între stațiune și aglomerare urbană, „urbanizacion”, cum zic spaniolii), numită Calahonda.
Apartamentul de la Calahonda era într-un bloc situat în prima linie pe plajă, care făcea parte dintr-o rezidență compusă din vreo șase bloculețe similare, cu parc și piscină între ele. În prima noapte n-am observat că era fereastra deschisă și am dormit cu zgomotul valurilor la ureche, atât de aproape eram de mare, iar priveliștea de pe balcon și de pe toate geamurile apartamentului a fost superbă.
Piscina a fost foarte binevenită, pentru că apa mării a fost foarte rece. Fiind vorba, după cum vă spuneam, de o rezidență în care locuiau mulți localnici, a fost foarte puțină lume la piscină, adică am avut exact ceea ce ne doream cel mai mult: liniște. În general Calahonda a fost o așezare foarte liniștită, în perioada respectivă, cu destul de puțini turiști.
De-a lungul plajei spaniolii au construit o „cărare” din lemn (Senda Litoral) care se întindea pe vreo 6 km, un loc minunat de plimbare, de-a lungul căruia găseai presărate, printre rezidențe similare celei în care am locuit noi, restaurante și baruri. Noi l-am preferat categoric pe acesta, zis El Capricho, care avea o terasă foarte bine amplasată, mâncare excelentă și personal foarte simpatic. Plus niște măsline verzi fantastice, cele mai bune pe care le-am mâncat în viața mea!!
Nu știu alții cum sunt, dar mie în vacanță îmi place grozav să adăstez suficient timp într-un loc cât să-mi creez o mică rutină, de genul unde mănânc micul dejul dacă nu mi-e prea lene să ies pentru micul dejun, sau unde îmi place să beau o cafea, un suc sau o sangria, după caz. La Calahonda locul cu pricina a fost acesta, un bar englezesc înfipt pe o faleză cam bătută de vânturi, dar foarte plăcut ca atmosferă. Ca să nu mai spun că așa zișii chelneri, niște băieți mai mult sau mai puțin tomnatici, cu aer Flower Power, și pe care în ciuda originii lor evident britanice după accent îi putea chema „Marcos”, aveau întotdeauna răgaz să pălăvrăgească cu noi despre una-alta.
Dar m-am cam luat cu vorba și am deviat de la subiectul acestei postări, și anume informații practice. Să revenim, deci, cu transportul. Pe plan local am făcut o singură excursie cu autobuzul, până la Marbella. Stația de autobuz era foarte aproape de locul unde am stat, însă am avut oarecari dificultăți în a nimeri intervalul optim în care să așteptăm autobuzul (într-una din zile am tot așteptat vreo 40 de minute, conform orarului afișat în stație, până când ne-am plictisit și am renunțat!). Problema s-a rezolvat cu această aplicație de smartphone, numită Avanza, care îți arată toate liniile de autobuz, îți găsește stația cea mai apropiată de locul unde te afli, plus îți spune în timp real pe unde e autobuzul și cât mai ai de așteptat. A fost foarte utilă și la Marbella, unde deja aveam toate informațiile la îndemână și nu a trebuit să ne facem griji cu ce autobuz ne întoarcem.
De la aeroportul din Malaga și până la Calahonda am călătorit cu taxiul, pe care l-am rezervat frumos dinainte de a pleca de acasă, cu dată și oră, aici. Având în vedere că cursa începea în aeroport, ne-au cerut și numărul zborului și șoferul ne-a așteptat o oră, cât a întârziat avionul nostru, fără costuri suplimentare. Tot cu ei ne-am și întors de la Calahonda la aeroport, pentru că autobuzul cu care am mers de la Malaga la Granada avea stație în aeroport. O altă variantă ar fi fost să mergem la stația de autobuze din Malaga și să luăm autobuzul de acolo, dar cum aeroportul era deja un loc cunoscut și a fost foarte simplu să rezerv cursa cu taxiul dus-întors, am preferat varianta cu aeroportul.
La Granada am locuit într-un apartament situat pe Calle Recogidas, la aproximativ zece minute de mers pe jos de buricul târgului, și anume catedrala, Plaza de Isabel la Catolica și Plaza Nueva. Exista și stație de metrou în apropiere, dar nu am folosit-o, ci am luat de la autogara centrală din Granada și până la apartament și înapoi câte un taxi pe care l-am găsit foarte simplu la autogară, respectiv la colțul străzii pe Calle Recogidas.
Despre Granada nu o să mă întind foarte mult să vorbesc acum, i-am dedicat mai multe postări și mai urmează (pentru că merită!!), un singur lucru vreau să menționez: pentru Alhambra trebuie făcute rezervări online din timp, cu luni de zile înainte în sezonul turistic, și rezervările se fac cu dată și oră! Dacă nu, pățiți ca mine, care am tot amânat crezând că am timp, și până la urmă a trebuit să iau biletul inclus în Granada Card, că alt fel de bilet nu am mai găsit! Granada Card nu e o afacere proastă dacă ai timp să vizitezi Granada pe îndelete, însă cum noi am avut doar trei zile la dispoziție, n-am reușit să vedem prea multe din obiectivele la care aveam intrare sau reduceri cu cardul ăsta.
Un alt lucru important când vizitați Alhambra: plecați din timp de acasă. Dacă mergeți cu taxiul sau cu autobuzul, traficul poate fi destul de aglomerat și de dificil, totuși cred că taxiul e de preferat (noi am capitulat și am luat un taxi la drumul de întors, când eram rupți de căldură și de oboseală). Dacă mergeți pe jos, aveți o pantă abruptă de urcat și Waze sau Google Maps estimează durata drumului ca și cum ați merge prin Câmpia Bărăganului sau, ca să ne menținem în atmosferă, prin Meseta spaniolă, ceea ce are ca urmare că veți ajunge gâfâind disperați că ratați intrarea și transpirați, cum au mai pățit și alții, persoane importante (!). De asemenea, luați în considerare că de la intrarea principală din nord, la care ajungeți dacă urcați din Albaicin, până la Palatul Nasrizilor, unde trebuie să ajungeți la ora la care v-ați rezervat intrarea, mai faceți încă vreo 10-15 minute, pentru că tot complexul Alhambra se întinde pe o suprafață foarte mare. Mai există o cale de acces undeva în sudul complexului, pe care noi am ieșit, dar nu sunt sigură dacă se poate și intra pe acolo.
Și tot legat de transport: Granada e minunată, dar dacă vreți să bateți Albaicin-ul și Sacromonte la pas – ceea ce vă recomand, pentru că trebuie neapărat să te afunzi pe străduțele alea ca să percepi atmosfera locului – să știți că e tot un deal și o vale pe-acolo și drumul e pavat cu piatră cubică, deci: obligatoriu pantofi cât mai comozi și care să nu alunece pe pavaj!
Dacă vă hotărâți pentru oricare din destinațiile despre care am vorbit, vă doresc vacanță frumoasă, să vă placă măcar la fel de mult cât mi-a plăcut mie, și sper ca „micile mele rândulețe” să vă fie de folos! Dacă pot fi de ajutor cu alte informații, nu ezitați să întrebați, și dacă știu, răspund cu plăcere. A, și dacă cumva printre cei cu care călătoriți se alfă persoane atinse de morbul pescuitului, care, după cum vă puteți imagina, e o boală foarte grea, găsiți informații despre pescuitul la Calahonda aici.